Sistem Automat de Irigare prin Picurare pentru Cultivarea Canabisului în Interior

• 1. Cum funcționează irigarea automată?
• 2. Componentele unui sistem de irigare
• 3. Opțiuni de irigare
• 3. a. Inele de picurare
• 3. b. Picurătoare individuale
• 4. Montarea sistemului automat de irigare
• 4. a. Montarea inelelor de picurare
• 4. b. Montarea picurătoarelor
• 5. Reglarea debitului de apă
• 6. Irigare prin picurare cu organice
• 7. Întrebări frecvente despre irigarea automată pentru canabis
• 8. În concluzie

Un sistem automat de irigare poate părea o sarcină dificilă, dar nu necesită abilități speciale și te poate ajuta să economisești timp și efort atunci când cultivi canabis în interior. Evident, cumpărarea unui sistem de irigare poate fi costisitoare, însă dacă îl realizezi de la zero este la fel de ușor și mult mai ieftin. Un sistem automat de irigare îți permite să uzi de mai multe ori pe zi fără să fie nevoie să pornești sau să supraveghezi manual echipamentul, economisindu-ți timp și efort. Așadar, citește mai departe dacă vrei să afli cum să îți construiești propriul sistem automat de irigare pentru canabis!

1. Cum funcționează irigarea automată?

Un sistem de irigare automat constă într-un rezervor mare de apă care, de obicei, este plasat în afara cortului de cultivare; acest rezervor are în interior o pompă de apă conectată la un temporizator. Pompa de apă trimite apa printr-un tub principal în cortul de cultivare, unde este apoi distribuită către plantele de canabis. Unii cultivatori mai cumpără sau confecționează tăvi de drenaj care se scurg într-o găleată aflată în afara cortului, ceea ce îți permite să îndepărtezi excesul de apă fără să fie nevoie să ridici fiecare ghiveci individual.

Așa funcționează, practic, un sistem automat de irigare. Desigur, există mai multe moduri de a-l realiza, în funcție de tipul de cultură, numărul de plante și preferințele personale, însă, în cele mai multe cazuri, iată ce ai nevoie pentru a construi sau achiziționa propriul sistem automat de irigare.

2. Componentele unui sistem de irigare

După cum am menționat, există diverse moduri de a construi un sistem automatizat de irigare, astfel că poți să-l configurezi după bunul plac, atât timp cât are următoarele componente.

Rezervor de apă

Rezervorul de apă este unul dintre cele mai importante elemente ale unui sistem automat de irigare, deoarece depozitează apa. Când alegi rezervorul, poți folosi un butoi, o găleată sau chiar o cadă, atât timp cât poate ține apă nu ar trebui să fie vreo problemă. Pentru rezultate optime atunci când îți crești plantele, temperatura ideală a apei din rezervor trebuie să fie nu mai mică de 16 °C și nu mai mare de 24 °C. Însă, există câteva aspecte de care ar trebui să ții cont:

• Dimensiunea rezervorului: un cort de 120x120cm poate folosi până la 12 litri de apă pe zi, așa că asigură-te că faci calculele și cunoști exact ce volum îți trebuie. Ideal e să ai un rezervor suficient de mare încât să poți iriga plantele 3-4 zile fără reumplere. 

• Înălțimea: pentru rezervor este indicat să alegi unul mai înalt decât capetele tuburilor de irigare care ajung deasupra ghivecelor, pentru ca gravitația să tragă apa în jos și să previi probleme legate de presiunea apei.

• Culoare: evită rezervoarele transparente sau albe, deoarece apa sau soluția nutritivă ar trebui protejată cât mai mult posibil de soare. Dacă se poate, optează pentru rezervoare albastru închis sau negre.

Pompă de apă

Pompa necesară pentru irigarea automată nu trebuie să fie foarte mare, dar trebuie să fie suficient de puternică pentru a aduce apa în cortul de cultivare și pentru a distribui apa în mod egal tuturor plantelor. Dacă ai mai puțin de 10 plante, poți folosi o pompă de 1100 L/h, care reprezintă minimul pentru orice sistem automat de irigare.

Dacă ai un sistem pentru mai mult de 10 plante, estimează cam 200 L/h per plantă, astfel poți decide cât de mare să fie pompa necesară. De asemenea, se recomandă să fie maxim 8 - 10 plante la fiecare pompă, pentru că mai multe plante la o singură pompă pot duce la distribuirea inegală a apei – unele plante vor primi mai multă apă decât altele. Dacă cultivi mai mult de 10 plante, ideal este să faci două sisteme de irigare cu două pompe separate.

Temporizator

Cei mai mulți cultivatori folosesc temporizatoare analogice, dar acestea permit pornirea sau oprirea doar la fiecare 15 minute, așa că pentru stabilirea intervalelor precise de udare ai nevoie de un temporizator digital cu intervale de o secundă. Acesta îți permite reglarea fină, la nivel de secundă, a sistemului de irigare.

Oxigenare

Este vital să menții apa sau soluția nutritivă din rezervor oxigenată, ceea ce ajută la prevenirea bacteriilor dăunătoare și la oxigenarea substratului. Dacă folosești rezervoare de până la 120 litri, poți utiliza o pompă de aer obișnuită și pietre cu aer pentru oxigenarea apei sau soluției nutritive, dar pentru rezervoare mai mari, ar trebui să folosești o pompă de amestecare pentru a menține soluția oxigenată. Asigurarea unui aport suficient de oxigen nu doar că scade riscul de bacterii dăunătoare, dar ajută planta să absoarbă oxigenul necesar la nivelul rădăcinilor. Plantele au nevoie de oxigen la fel de mult ca de apă, iar fără proporția corectă poți risca să „îneci” planta, cea mai frecventă cauză a morții plantelor de canabis. 

Termometru digital

Ai nevoie de un termometru digital simplu de acvariu pentru a menține temperatura soluției nutritive în intervalul optim. Este vital să menții temperatura între 18 - 20 °C pentru a preveni bacteriile dăunătoare și a păstra oxigenul dizolvat.

Linia principală de apă

Linia principală este cea care transferă apa din rezervor spre cort și plante. Poți folosi orice tip de tubulatură, deși se recomandă tuburile de polietilenă pentru rezistență, semi-rigiditate și pentru că se găsesc ușor în negru. În principiu, orice tub funcționează, atâta timp cât poți transfera apa din afara cortului către plante. Se recomandă evitarea tuburilor transparente, pentru că lumina și umiditatea constantă pot favoriza apariția algelor ce pot bloca sistemul. 

3. Opțiuni de irigare

După ce ai toate cele necesare, trebuie să alegi modul în care vei uda plantele. Există mai multe variante, dar cele mai populare două sunt: picurătoarele individuale și inelele de picurare. Ambele funcționează foarte bine, dar au avantaje și dezavantaje. Inelele de picurare sunt considerate superioare deoarece nu lasă zone uscate în substrat, dar nu le poți muta după poziționare și pot fi folosite doar în ghivecele finale.

Avantaje și dezavantaje metode de irigare

Pe de altă parte, picurătoarele individuale sunt mai flexibile, astfel că poți folosi același picurător la un ghiveci mic și apoi să continui să-l utilizezi pe măsură ce transplantezi în ghivece mai mari, însă dezavantajul este că adesea lasă porțiuni uscate dacă nu planifici bine sistemul, iar în final vei avea multe tuburi din plastic împrăștiate prin cort.

Inele de picurare

Inelele de picurare sunt probabil cea mai bună opțiune dacă plantezi direct în ghiveciul final, pentru că îmbunătățesc distribuția apei și pot elimina complet udarea manuală. Pentru a instala inele de picurare ai nevoie de:

• Inele de picurare de 15 cm sau 22 cm: pentru ghivece de până la 20 litri folosește inele de 12 cm, iar pentru ghivece mai mari de 20 litri alege inele de 22 cm.
• Tubulatură de 1.2 cm: aproape toate inelele de picurare cer tubulatură de 1.2 cm pentru conectarea la linia principală, dar verifică întotdeauna dimensiunile tuburilor și racordurilor înainte de achiziție.
• Racorduri: sunt necesare pentru conectarea tuburilor de la inele la linia principală. Uneori poate fi greu să introduci tubul în racord, așa că se recomandă să bagi vârful tubului în apă fierbinte pentru a-l face mai flexibil şi ușor de conectat.
• Robineți cu bilă: sunt mici robineți care se atașează direct pe tubulatură și îți permit să controlezi debitul de apă către fiecare inel în parte. Nu sunt mereu necesari la picurătoarele individuale, dar sunt esențiali pentru reglaj la inelele de picurare.

Picurătoare individuale

Picurătoarele individuale oferă mai multă flexibilitate pentru că nu sunt fixate în substrat, dar nu distribuie apa la fel de eficient. În cele mai multe cazuri, când folosești picurătoare va trebui să uzi manual una sau două ori pe săptămână pentru a păstra substratul saturat. Cea mai bună utilizare a picurătoarelor individuale este împreună cu nutriție sărată, folosind cocos ca mediu de cultivare. Acest tip de nutriție e deja în formă lichidă și este biodisponibilă, nemaifiind nevoie să fie descompusă înainte de a fi absorbită. Recomandăm cocos ca substrat pentru capacitatea de a absorbi rapid apa, față de alte medii.

Partea grozavă la cocos este că, oricât de uscat ar fi, îl poți rehidrata imediat. În plus, reține mai mult oxigen decât turbă și aerisește zona rădăcinilor mult mai eficient. Asta înseamnă că devine mult mai greu să uzi excesiv plantele. Nu recomandăm turba pentru picurătoare individuale, pentru că, dacă turbă devine prea uscată, devine hidrofobă, adică greu de reumezit. Pentru a instala picurătoarele individuale ai nevoie de:

• Capac de capăt: se montează la capătul liniei principale pentru a preveni scurgerea apei direct la baza tubului și obligă apa să treacă prin toate tuburile care ajung la plante.
• Tubulatură de 0.6 cm: acest tub de dimensiuni mai mici se conectează la linia principală și aduce apa la fiecare plantă. Dimensiunea aceasta este utilă când folosești una sau două fire per plantă, dar poți folosi alte dimensiuni în funcție de preferințe.

• Racorduri cu perforare: pentru a conecta tuburile menționate mai sus la linia principală, cea mai bună soluție este să folosești racorduri perforate. Acestea sunt foarte ușor de utilizat: doar perforezi linia principală și atașezi tubul la racord.
• Picurătoare: Picurătoarele „in-line” se montează la capătul tubului de 0.6 cm și distribuie apa în jurul ghiveciului. Instalarea lor este foarte simplă: doar introduci tubul pe picurător și e gata.

4. Montarea sistemului automat de irigare

Instalarea unui sistem automat de irigare este foarte simplă, nici măcar nu ai nevoie de cunoștințe speciale: tot ce-ți trebuie este o foarfecă și o bormașină sau ceva ascuțit pentru a face găuri în rezervor pentru trecerea tuburilor.

În primul rând, pregătește rezervorul de apă: găurește o parte laterală, dar adaptează diametrul găurii la tubul folosit; Tubul ar trebui să iasă din rezervor cât mai sus posibil, astfel încât apa să curgă ușor și să se scurgă înapoi când sistemul se oprește.

După ce ai făcut gaura, introdu pompa de apă, piatra de aer și termometrul în rezervor, apoi fă o gaură în capac pentru a trece sonda termometrului, cablul pompei și furtunul pentru aer.

De asemenea, trebuie să te asiguri că linia principală de apă intră în cort chiar deasupra ghivecelor, așa că va trebui să faci o gaură în cort pentru tub. Odată ce tubul principal intră în cort, ai două opțiuni: inele sau picurătoare individuale; iată cum se montează fiecare metodă.

Montarea inelelor de picurare

Montarea sistemului poate părea complicată dacă ești la prima experiență, însă este destul de simplu: măsoară lungimea de tub de care ai nevoie, taie la dimensiune cu foarfeca și apoi atașează tubul la racorduri și la inelele de picurare.

Montarea picurătoarelor

Dacă montezi picurătoare, folosește racordurile perforate pentru a perfora linia principală și a instala picurătoarele. Poți plasa ghivece goale ca să-ți faci o idee unde să pui picurătoarele. Dacă tubul ți se pare prea lung, taie-l din nou până e pe dimensiune.

5. Reglarea debitului de apă

După montarea picurătoarelor sau a inelelor trebuie să rulezi sistemul pentru a regla debitul apei pentru fiecare plantă. Imediat după instalare, pornește sistemul și închide robineții cu bilă sau picurătoarele, apoi pornește pompa de apă. După pornirea pompei, deschide gradual fiecare picurător sau robinet până când apa curge încet și uniform.

După ce începi ciclul de creștere, s-ar putea să observi fie prea multă, fie prea puțină apă la plante, așa că reglează sistemul în continuare până obții debitul dorit. Scopul este ca toate plantele să aibă același volum de exces de apă în același timp.

Când toate picurătoarele sau inelele de picurare udă aceeași cantitate, reglează fiecare irigare astfel încât plantele să primească suficientă apă pentru a produce aproximativ 10% exces de apă.

„În funcție de locul unde cultivi, poți folosi tăvi cu auto-drenaj pentru a nu mai ridica ghivecele după fiecare irigare.”

Este imposibil de spus exact cât ar trebui să dureze fiecare irigare, așa că totul ține de încercare și eroare. Fiecare sesiune ar trebui să fie suficient de lungă pentru a obține 10-15% exces de apă pentru fiecare plantă. Majoritatea cultivatorilor udă plantele timp de 35 de secunde cu inele de picurare și până la 2 minute cu picurătoare individuale. Când folosești amendamente organice uscate cu irigare automată, este important de menționat că nu trebuie să uzi până la exces.

Cu nutriția organică, scopul nu este să speli toți nutrienții, ci doar să saturezi substratul suficient cât să permită rădăcinilor să absoarbă nutrienții. Rădăcinile de suprafață se află în primii doi centimetri de sol, motiv pentru care la administrarea îngrășămintelor doar masezi fertilizantul la suprafață. Asigură-te că știi câtă apă primește fiecare plantă pentru a programa exact când să se pornească sistemul, ajutând la realizarea unui program optim de udare. Fiecare sistem este diferit, astfel că primele zile trebuie să fii atent la starea plantelor.

6. Irigare prin picurare cu organice

Un avantaj major al inelelor față de picurătoarele individuale este că permit utilizarea nutrienților organici. Motivul este că irigarea cu inele permite saturarea completă a substratului. Când folosești fertilizanți uscați, distributi uniform pulberile în substrat, iar pentru ca nutriția să devină biodisponibilă, e nevoie ca apa să ajungă peste tot. Fără apă, nutrienții uscați nu se vor descompune niciodată. Când folosești amendamente uscate la irigare automată nu trebuie să uzi până la exces. Cu nutriția organică, scopul nu e să speli nutrienții ci să saturezi substratul doar cât să ajungă nutrienții la rădăcinile de suprafață. Acesta este motivul pentru care, când adaugi îngrășăminte pe suprafață, trebuie doar să le masezi deasupra solului.

7. Întrebări frecvente despre irigarea automată pentru canabis

Deseori, cultivatorii la început de drum se tem de costurile unui astfel de sistem. Dar, adevărul este că poți economisi mult pe termen lung investind într-un sistem de calitate – mai ales dacă plănuiești să cultivi canabis regulat.

Cum ajută irigarea automată la economisirea banilor?

O mare parte din apa folosită pentru udarea manuală se pierde prin evaporare. Cu un sistem automat, apa ajunge direct la rădăcini, unde este folosită cât mai eficient. Înseamnă că vei folosi mai puțină apă în total, iar plantele tale vor fi mai sănătoase.

De asemenea, sistemele automate te ajută să eviți supraadăparea sau subudarea plantelor, două dintre cele mai frecvente probleme întâlnite și care pot duce la complicații grave (cum ar fi putrezirea rădăcinilor). Prin folosirea unui sistem automat, poți regla exact câtă apă primește fiecare plantă.

Care sunt principalele beneficii ale irigării automate prin picurare?

Pe lângă economie de apă și bani, există și alte beneficii importante odată cu utilizarea unui sistem automat de irigare:

• Conveniență: unul dintre cele mai bune aspecte ale unui sistem automat este faptul că este complet automatizabil – îl setezi o dată și ai scăpat de grija udării zilnice. Oricine a udat manual mai multe plante știe cât de mult timp și energie consumă această rutină.
• Cultivare mai bună: deoarece apa este livrată direct la rădăcini, plantele se vor dezvolta mai bine. În plus, eliminând problemele de supra- sau sub-udare, ajută plantele să evite problemele ce duc la stagnarea creșterii.
• Mai puțini dăunători: pentru că sistemele automate păstrează frunzele uscate, ajută la ținerea departe a dăunătorilor. Dăunători ca muștele de substrat sau făinarea preferă zonele umede, deci dacă frunzele sunt uscate, aceștia vor apărea mai greu.
• Mai puține riscuri de mucegai: pe deasupra, menținerea frunzelor uscate scade șansele de apariție a mucegaiului. Mucegaiul iubește condițiile umede, deci un mediu mai uscat va fi potrivit pentru evitarea lui.

Există dezavantaje majore la implementarea unui sistem automat de irigare prin picurare?

Da, ca orice alt sistem, și irigarea automată are câteva părți negative. Sunt majore? Nu chiar, dar e bine să fii informat înainte de a investi sau de a decide să te ocupi doar manual.

• Costul inițial poate fi ridicat, iar aceste sisteme necesită mentenanță - ca înlocuirea tuburilor anual și a pompelor la câțiva ani. Chiar și așa, socotind economiile pe termen lung, sistemul merită investiția.
• Înfundarea: Un potențial dezavantaj este tendința de a se înfunda, ceea ce poate fi dificil de remediat dacă nu cunoști sistemul. Totuși, există multe resurse online pentru depanare.
• Acumularea sărurilor la rădăcini: În timp, rădăcinile pot deveni suprasaturate cu nutrienți, ceea ce poate duce la probleme ca stagnarea creșterii sau „arsura” frunzelor. Pentru a preveni asta, e bine să speli sistemul periodic (cel puțin o dată la două săptămâni).
• Degradarea plasticului: Un astfel de sistem e, în general, din componente plastice, care se pot degrada în timp, mai ales la lumină UV sau temperaturi mari. Aceasta poate afecta performanța sistemului sau chiar duce la defectare, dar majoritatea producătorilor oferă garanții extinse, aşa încât nu este o problemă majoră. De asemenea, degradarea plasticului poate afecta și plantele, deci fii atent la orice componentă deteriorată.

Cât de des ar trebui să ud cultura cu irigare automată?

Asta depinde de mai mulți factori: dimensiunea și tipul plantelor, climatul ambiental, puterea pompei și mediul de creștere. În general, cei mai mulți cultivatori udă plantele o dată sau de două ori pe zi, timp de 50-80 de secunde cu sistemele automate. Desigur, e important să monitorizezi plantele pentru a nu prezenta semne de stres (ca frunze ofilite sau căzute). Dacă observi astfel de semne, ai putea uda prea mult sau prea puțin. În general, e mai bine să uzi insuficient decât excesiv, deoarece poți corecta mai ușor o ușoară deshidratare decât o udare excesivă.

Ce alte aspecte ar trebui să știu despre irigarea automată?

• Asigură-te că temporizatorul e setat corect: Una dintre cele mai frecvente greșeli este setarea greșită a temporizatorului. Dacă nu e setat corect, plantele vor primi prea multă sau prea puțină apă, ceea ce poate duce la numeroase probleme.
• Verifică picurătoarele: O altă problemă comună este înfundarea picurătoarelor, ceea ce reduce sau oprește fluxul de apă către plante. Verifică-le periodic și curăță-le sau înlocuiește-le la nevoie.
• Ia în considerare vremea: Condițiile climatice pot influența sistemul de irigații. Deși articolul se referă la sisteme de interior, fluctuațiile de mediu pot afecta nevoile de apă ale plantelor.

8. În concluzie

Construirea propriului sistem automat de irigare poate părea o provocare, dar este, de fapt, foarte simplu. Poți face un sistem eficient cu componente ieftine și ușor de găsit. Un sistem automat îți permite să pleci câteva zile sau să-ți ții plantele hrănite când ești ocupat, economisindu-ți timp și efort. Totuși, și udarea manuală poate fi ușoară cu ghivece mici. Majoritatea lucrează de acasă, evitând călătoriile, așa că au suficient timp la dispoziție. Indiferent dacă alegi un sistem de picurare sau preferi să uzi manual, cel mai important este să-ți crești propria floare deosebită acasă. 

Dacă folosești un sistem de irigare automat în spațiul tău de cultivare, nu ezita să-ți împărtășești experiența și sfaturile în comentarii!