În interiorul camerei noastre de testare: Ce se întâmplă după luni de încrucișare?

Procesul de încrucișare nu se termină atunci când este produsă o nouă generație de semințe.
În multe privințe, atunci începe una dintre cele mai importante etape: testarea rezultatelor.

Timelapse-ul de mai jos a fost înregistrat în una din camerele noastre de testare, unde mai multe dintre cele mai recente proiecte de încrucișare autoflower sunt cultivate una lângă alta.

Ceea ce vezi poate părea ca un ciclu simplu de creștere comprimat în câteva secunde. În realitate, reprezintă aproximativ trei luni și jumătate până la patru luni de observație continuă, documentare și evaluare, ulterioare unor luni, sau uneori ani, de muncă de încrucișare care au precedat acest moment.

De la încrucișare la testare

Fiecare proiect de încrucișare începe cu o direcție. Putem lucra la îmbunătățirea uniformității, vitezei de înflorire, structurii, vigoarei, culorii, expresiei de terpene sau a altei caracteristici a unei linii existente. În alte cazuri, dezvoltăm ceva complet nou.

Acele decizii pot dura câteva generații până sunt implementate.

Dar, în cele din urmă, ajungem în punctul în care trebuie să încetăm să ne uităm la ceea ce ne așteptăm ca genetica să facă și să cultivăm o populație pentru a vedea ce fac plantele în realitate.
Acesta este scopul acestor camere de testare.

Populații diferite sunt cultivate și observate pe tot parcursul ciclului lor de viață, astfel încât să putem compara rezultatele cu obiectivele stabilite în timpul procesului de încrucișare.
Și, foarte important, testarea nu începe la recoltă.

Trei până la patru luni de date

Din momentul în care plantele încep să se dezvolte, deja colectăm informații. Pe parcursul întregului ciclu, echipa noastră de încrucișare documentează modul în care se comportă fiecare populație.

Urmărim ce plante se dezvoltă mai repede și care sunt mai lente. Urmărim diferențele de vigoare, structură și viteză de înflorire. Observăm cât de uniform progresează populația și cum reacționează plantele individuale atunci când condițiile nu sunt absolut perfecte.

Schimbări în udare, condiții de mediu, intensitatea luminii sau alte forme de stres pot evidenția diferențe care s-ar putea să nu fie vizibile în condiții perfect controlate.

Iar aceste informații sunt valoroase.

O plantă care arată bine la finalul perioadei de înflorire este doar o mică parte din imagine.
Vrem să înțelegem cum a ajuns acolo.

Cât de repede s-a dezvoltat? Cum s-a modificat structura ei pe parcursul ciclului? Cât de consecvent a înflorit populația? Au reacționat anumiți indivizi diferit la schimbările de mediu? Au apărut anumite caracteristici în mod repetat în populație sau doar la plante izolate?

Toate aceste observații devin parte din evaluarea finală.

Privim întâi populația

Unul dintre cele mai importante aspecte pentru noi este să nu judecăm genetica după o singură plantă excepțională.

Un individ frumos poate face o fotografie grozavă, dar nu îți spune neapărat multe despre consistența unei linii de semințe.

De aceea, analizăm mai întâi întreaga populație.
Comparăm ceea ce vedem cu obiectivele proiectului de încrucișare respectiv: consistența generală, dezvoltarea, comportamentul înfloririi, structura, vigoarea și caracteristicile selectate din generațiile anterioare.

Asta ne oferă o imagine mult mai bună a ceea ce produc efectiv genele.
Abia apoi trecem la analiza plantelor individuale.

Apoi analizăm plantă cu plantă

Nici recoltarea nu marchează sfârșitul testului. Odată ce plantele sunt pregătite, fiecare individ poate fi recoltat, documentat și evaluat separat.

În această etapă, putem adăuga caracteristici care nu au putut fi evaluate complet mai devreme în ciclu.

Plantele pot fi comparate individual, iar informațiile colectate în lunile precedente rămân conectate la rezultatul final.

Această combinație este importantă.

În loc să privim doar floarea finală, putem compara expresia finală cu tot ceea ce știm deja despre cum s-a dezvoltat acea plantă anume.

Rezultatul este o imagine mult mai completă atât a individului, cât și a populației din care provine.

Uneori răspunsul e: încă nu

Testarea nu există ca să confirme că tot ceea ce am încrucișat este bun, ci pentru a ne arăta ce s-a întâmplat cu adevărat.

Uneori o populație confirmă exact ceea ce speram să obținem.

Alteori vedem o îmbunătățire semnificativă, dar identificăm și ceva ce necesită încă o generație de lucru.

Și, ocazional, rezultatele duc proiectul într-o direcție la care nu ne așteptam deloc.

Și asta e valoros.

Informațiile colectate în aceste teste se întorc direct în deciziile noastre de încrucișare: ce păstrăm, ce schimbăm, ce necesită selecții suplimentare și ce nu este încă gata de a merge mai departe.

De aceea aceste camere sunt o parte esențială a procesului de încrucișare.

Patru luni în câteva secunde

Timelapse-ul face ca întregul proces să pară incredibil de rapid.

Plantele apar, coronamentul umple camera, înflorirea avansează și, dintr-o dată, totul este gata de recoltare.

În realitate, în spatele acelor câteva secunde stau luni de măsurători, observații și decizii și deseori ani de muncă de încrucișare înainte ca plantele să intre vreodată în această cameră.

Ni s-a părut că merită să arătăm această latură a procesului.

Nu doar planta finală selectată, nu doar fotografia care apare pe pagina unui soi. Ci populația din spate.

Pentru că înainte să descriem genetica, să o lansăm sau să decidem că un proiect de încrucișare este terminat, vrem să vedem ce fac aceste gene în realitate.
Încrucișează. Crește. Documentează. Testează. Evaluează. Repetă.