Low Stress vs High Stress Training

• 1. Tehnici de low stress training (lst)
• 1. a. Metoda de legare (tie-down)
• 1. b. Screen of green (scrog)
• 2. Tehnici de high stress training (hst)
• 2. a. Topping
• 2. b. Fim
• 2. c. Super cropping
• 3. Antrenarea plantelor autoflorante
• 4. Program de antrenament recomandat pentru autoflorante
• 5. Concluzie

După cum probabil știi, există diverse metode de antrenare a plantei, aceste tehnici pot crește semnificativ recolta finală, permițând mai multă lumină să ajungă la muguri, ceea ce înseamnă producții mai mari și o calitate generală mai bună a florilor. Metodele de antrenament sunt împărțite în două categorii: Low Stress Training (LST) și High Stress Training (HST). 

1. Tehnici de Low Stress Training (LST)

LST nu presupune deteriorarea directă a plantei tale, acestea nu vor avea un impact major asupra plantei, însă va trebui să repeți antrenamentul de câteva ori pe săptămână, până ajungi la rezultatul dorit.

Metoda de legare (Tie-Down)

Această metodă constă în folosirea unei sfori sau a unui fir de pescuit pentru a lega ramurile plantei. Cultivatorii utilizează această metodă pentru a controla întinderea și, în același timp, pentru a nivela coronamentul, permițând luminii să ajungă uniform la toate zonele de muguri. Dacă se face corect, nu doar că îți adaptezi planta spațiului de creștere, ci permiți și luminii să ajungă la mugurii inferiori, rezultând o recoltă mai bogată, muguri mai denși și o producție generală mai bună.

Screen of Green (SCROG)

Această metodă are aceleași rezultate ca și metoda de legare, diferența este că folosește o plasă sau un ecran (asemănător cu o plasă de volei) pentru a menține ramurile. La fel ca și metoda tie down, cultivatorii utilizează această metodă pentru a nivela coronamentul și pentru a permite luminii să ajungă la toate mugurii, controlând în același timp întinderea plantei.

Chiar dacă economisești timp fără a lega ramură cu ramură, plasa este fixată de cortul de creștere și devine imposibil să muți plantele. Poți folosi plase mai mici individual, deasupra fiecărei plante, ceea ce va facilita mutarea acestora în timpul scrogging-ului. Dezavantajul este că vei avea nevoie de mai mult spațiu și de plase suplimentare pentru fiecare plantă înainte de următorul ciclu.

2. Tehnici de High Stress Training (HST)

HST presupune deteriorarea directă a plantei, prin ruperea sau îndepărtarea unor părți din aceasta. Acest lucru va avea un impact asupra plantei și, probabil, va încetini creșterea, dar în același timp te scutește de a repeta antrenamentul de mai multe ori pe săptămână.   

Topping

Topping este o metodă simplă care constă în îndepărtarea vârfului plantei, folosind o foarfecă sau chiar și unghia. Partea tăiată a plantei se va împărți în două ramuri, stimulând totodată creșterea ramurilor inferioare. Acest proces poate fi repetat de mai multe ori pe parcursul perioadei vegetative.

Rezultatul va fi o plantă cu mai multe colas, permițând luminii să ajungă la toți mugurii. Amintește-ți că planta va avea nevoie de câteva zile pentru recuperare după topping, ceea ce va prelungi perioada vegetativă.

Sfat: Iți recomandăm să sterilizezi foarfeca sau mâinile cu alcool înainte de topping, pentru a preveni posibile infecții.

FIM

Fimming este o versiune mai complicată a topping-ului. Spre deosebire de topping, unde îndepărtezi întreaga regiune de creștere nouă, la fimming eliminin în jur de 75% din creșterea nouă; scopul este să obții patru ramuri noi în loc de două, atingând același rezultat ca la topping, dar cu mai puțin efort.

Poți efectua fimming sau topping și pe ramurile laterale, dacă vrei ca planta să fie mai stufoasă, sau doar pe vârf pentru o plantă mai înaltă.

Super Cropping

Super Cropping (numită și mutilarea tulpinii) este o variantă mai agresivă a LST: în loc să legi partea superioară a plantei, îndoi ramura până fibrele acesteia se rup. Scopul nu este să rupi complet ramura sau să desprinzi coaja, ci doar să o îndoi.

Pentru această tehnică trebuie să rulezi ușor între degete și să strângi ramura dorită; vei simți când începe să se înmoaie și, în cele din urmă, se va îndoi. Ca la toate celelalte tehnici de antrenament, scopul este de a uniformiza coronamentul și de a permite luminii să ajungă la fiecare punct cu muguri.

3. Antrenarea plantelor autoflorante

Recomandăm să aplici doar tehnici LST pe autoflorante. Chiar dacă poți șoca planta dacă exagerezi, aplicând tehnici low stress încet și constant la fiecare câteva zile poți obține rezultatele dorite fără să afectezi creșterea. La Fast Buds oferim soiuri care reacționează excepțional la LST, precum Gorilla Glue Auto. Ea este o autoflorantă foarte rezistentă și cu producție mare. Prin legarea ramurilor laterale vei crește numărul de zone de înflorire și vei spori recolta.

Deși poți crește plantele fără antrenament, folosind LST vei obține mai multe colas, muguri mai denși și o producție mai mare. Chiar dacă poți folosi tehnici de high stress pe autoflorante, nu recomandăm acest lucru. De obicei, autoflorantele încep să înflorească în aproximativ 4 săptămâni, iar HST va încetini creșterea timp de câteva zile. Antrenarea cu High Stress a unei autoflorante de doar două ori în perioada vegetativă poate duce la o săptămână suplimentară de recuperare. Acest lucru va afecta semnificativ înălțimea plantei și va reduce considerabil producția.

Dacă vrei să experimentezi HST pe autoflorante, caută plante care au nevoie de mai mult timp până la înflorire, precum Six Shooter Auto. Săptămânile suplimentare de care are nevoie pentru maturare pot compensa timpul de recuperare după aplicarea oricărei tehnici HST.

4. Program de antrenament recomandat pentru autoflorante

Dacă ești un cultivator super experimentat, cu multe culturi autoflorante la activ, probabil că deja știi foarte bine ce ți se potrivește și ce nu. Nu există un răspuns universal la care este cea mai bună metodă sau program de antrenament pentru autoflorante, deoarece fiecare soi reacționează diferit. Totuși, dacă ești la început și cauți câteva repere de bază, încearcă să urmezi acest program de antrenament pentru autoflorante.

• În primul rând, autoflorantele sunt sensibile. Trebuie să te asiguri că nu le stresezi excesiv. Acest lucru începe încă de la, ei bine, început – Plantează întotdeauna autoflorantele direct în ghiveciul final. Astfel, nu va trebui să le transplantezi, ceea ce poate provoca un stres major și încetinirea creșterii.
• Următorul pas este să alegi între metoda de legare sau montarea unei plase ScrOG. Pot fi folosite chiar împreună, dar ideea principală este să aplatizezi dominanța apicală și să transformi coronamentul într-o zonă care se întinde orizontal. Dacă ai la dispoziție accesoriile necesare, folosește metoda ScrOG. Dacă nu, nicio problemă – folosește doar niște sfoară și leagă tacticos și treptat tulpina principală și apoi ramurile, pentru o coroană răspândită uniform.
• Aceasta favorizează o dezvoltare uniformă a mugurilor, mai multă rezistență și densitate. Când coronamentul e la același nivel, planta va înceta să mai trimită hormonul principal de creștere (Auxina) către cola principală și îl va repartiza către toate zonele cu muguri. În plus, crește penetrarea luminii și schimbul de aer. Acest lucru ajută la prevenirea mucegaiului și a altor dăunători, oferind în același timp fiecarei flori mai multă expunere la soare.

Ce facem cu topping-ul?

Pentru majoritatea cultivatorilor începători, chiar nu recomandăm topping-ul la autoflorante. Poți face topping la autos? Da, desigur. Dar, înainte să te aventurezi la ceva atât de drastic, trebuie să înțelegi în detaliu nu doar tehnica generală de cultivare, ci și particularitățile soiului la care vrei să aplici topping.

Topping poate fi o metodă bună pentru a crește producția, mai ales dacă folosești sisteme de spalier, însă poate stresa foarte mult planta și încetini creșterea. Dacă ai deja experiență cu autoflorantele și te simți confortabil să le aplici topping, poți încerca, dar ține minte că mereu există riscul de a reduce greutatea recoltei finale.

5. Concluzie

O combinație de metode High Stress și Low Stress poate fi aplicată pentru maximizarea producției la plantele fotoperiodice. Recomandăm începătorilor să antreneze autoflorantele mai întâi prin tehnici LST, iar pe măsură ce capătă experiență, să experimenteze și cu HST pe autoflorante. Încearcă să nu exagerezi, poți oricând antrena mai mult, dar nu poți remedia daunele după ce s-au produs. Ține cont că scopul este să ai o recoltă mai bună decât ultima și să-ți îmbunătățești abilitățile de cultivare, păstrând plantele sănătoase și fericite.