Lollipopping: Tehnica pentru plantele de cannabis pentru muguri mai mari

• 1. Ce înseamnă lollipopping
• 2. De ce să faci lollipopping?
• 2. a. Sog (sea of green) și scrog
• 2. b. Lollipopping la autoflower: beneficii și riscuri
• 2. c. De ce nu e nevoie de lollipopping la plantele de exterior
• 3. Cum să faci lollipopping?
• 3. a. Cum să tai creșterea nedorită
• 3. b. Cel mai bine este să începi înainte de înflorire
• 3. c. Totul deodată sau treptat?
• 4. De ce contează genetica pentru lollipopping?
• 5. Concluzie

Dacă nu îți place să vezi muguri tip „popcorn” atunci când cultivi semințe de cannabis, ar trebui cu siguranță să înveți metoda lollipopping (adică îndepărtarea ramurilor inferioare). Lollipopping înseamnă îndepărtarea mugurilor și a ramurilor din partea inferioară a plantei, deoarece nu primesc suficientă lumină și rămân subdezvoltați. Vei obține rezultate mai bune dacă planta își direcționează energia către colas-urile de sus, făcându-le mai grase și mai solide. Lollipopping-ul plantelor de cannabis non-autoflower exact înainte de trecerea la 12/12 este întotdeauna benefic. În schimb, lollipopping-ul plantelor autoflower este puțin mai delicat și s-ar putea să ducă la recolte mai mici. Dar poți fi sigur: calitatea mugurilor rămași va fi de top. Așadar, citește mai departe pentru a afla despre beneficiile lollipopping-ului vs lipsa acestuia, momentul potrivit, cum să ajuți mugurii să primească suficientă lumină și care muguri să fie tăiați.

Ce înseamnă Lollipopping

A face lollipopping înseamnă să rărim partea de jos a plantelor de cannabis, astfel încât toate ramurile să fie complet goale în partea de jos. Mai rămân doar câteva noduri în vârf, iar planta seamănă cu o acadea. De aici și termenul.

De ce să faci Lollipopping?

Când cultivi plante de cannabis în interior, raza eficientă a luminilor pe care le folosești este limitată. Mugurii din vârful plantei primesc suficientă energie pentru a deveni mari și denși, dar florile și ramurile din partea inferioară sunt umbrite de la lumină sau pur și simplu în afara razei.

Notă: Chiar dacă folosești lumini laterale suplimentare, diferența între ramurile de sus și cele de jos rămâne. Nu contează doar apropierea de lumină, ci și poziția mugurelui pe ramură. Așa-numita „dominare a apexului” asigură că tot ce e mai bun ajunge în vârf.

Din această cauză, mugurii de jos rămân mici și pufoși și au foarte puțini tricomi sau chiar deloc. Când recoltezi și îi usuci, astfel de muguri nu atrag atenția, au potență scăzută și aromă slabă. Cel mai bine este să te descotorosești de ei și să direcționezi energia plantei în alte părți folosind tehnica lollipopping. Lollipopping-ul ar trebui să fie folosit împreună cu o altă tehnică de rărire numită pruning. Ambele sunt practic același lucru, dar pruning-ul înseamnă să îndepărtezi ramuri lungi care sunt umbrite de altele sau fac coronamentul prea dens.

Dacă lași cannabisul să crească fără niciun fel de intervenție, vei obține tot rezultate bune. Dar majoritatea cultivatorilor nu vor rezultate bune – vor rezultate excelente! Plantele de cannabis cresc în mod natural destul de stufoase, cu ramuri care pornesc din tulpină de jos până sus. Deși acest lucru generează multe frunze și flori, structura aglomerată poate duce la recolte mai slabe și mai puțin satisfăcătoare. Multe dintre ramurile inferioare sunt umbrite de coronamentul gros de sus. Frunzele care cresc jos adesea devin galbene și sunt ofilite, iar mugurii de la bază nu vor avea niciodată același volum și densitate precum cei cu expunere mai bună la lumină. Lollipopping-ul rezolvă această problemă prin eliminarea fizică a creșterii suboptimale din partea inferioară.

La început, acest lucru poate părea contraproductiv, mai ales pentru începători. Cum să elimini o parte din plantă pentru a obține o recoltă mai mare și mai bună? Ei bine, gândește-te așa: Toate componentele inferioare au nevoie și ele de multe resurse sub formă de nutrienți și apă. Totuși, nu își ating potențialul maxim din cauza expunerii reduse la lumină. Pentru a le menține în viață, planta trebuie să distribuie azot, fosfor, potasiu, zaharuri, apă și proteine în aceste zone. Totuși, eliminarea ramurilor și frunzelor de jos eliberează brusc aceste resurse prețioase. Plantele le pot distribui către zonele cu mult mai multă lumină. Acest lucru rezultă într-o creștere îmbunătățită și, în final, flori mai mari și mai bune în zona superioară a coronamentului. 

SOG (Sea Of Green) și ScrOG

Lollipopping-ul este o tehnică complementară excelentă pentru orice metodă de training, fie că este LST fie super cropping, dar este esențială dacă cultivi cannabis în stil ScrOG. Ideea din spatele ScrOG este să ai un coronament plat, cu toate mugurii la aceeași distanță de lumină. Totuși, coronamentul devine atât de dens încât tot ce e sub plasă este complet umbrit și trebuie tuns.

Iar dacă cultivi cannabis într-un sistem SOG (sea-of-green), întrebarea dacă să folosești sau nu lollipopping depinde de înălțimea plantelor. Deseori, acestea sunt suficient de mici încât lumina să pătrundă până jos. Deci lollipopping-ul nu este neapărat necesar.

Lollipopping la autoflower: Beneficii și riscuri

Pentru soiurile fotoperiodice crescute în interior, lollipopping-ul este foarte recomandat pentru că aceste plante au tot timpul să se recupereze după stres. În schimb, la auto, trebuie să fii mult mai atent. Dacă te interesează doar greutatea recoltei, indiferent de calitatea mugurilor, atunci probabil această metodă nu e pentru tine. Lollipopping-ul la auto poate cauza suficient de mult stres încât să reducă randamentul. Sau nu. 

Pentru a afla răspunsul, ar trebui să faci o cultură de test, cu aceleași semințe și exact aceleași condiții, doar că la una să tunzi mugurii de jos și la alta nu. Chiar dacă descoperi că lollipopping-ul a dus la un randament puțin mai mic, calitatea mugurilor va fi mult mai uniformă, ceea ce înseamnă că nu vei avea ramuri slabe, doar muguri bine formați și solizi.

Așadar, la feminizare automată, lollipopping-ul poate duce la următoarele rezultate:

• Recolte mai mici (aproape insesizabil),
• Calitate mult mai bună a mugurilor (foarte evident).

De ce nu e nevoie de lollipopping la plantele de exterior

Plantele de cannabis cultivate afară primesc lumina într-un mod total diferit față de cele crescute în interior. Soarele străbate cerul și luminează plantele din mai multe unghiuri. Astfel, majoritatea mugurilor primesc lumină directă pe parcursul zilei. Desigur, există o diferență între mugurii din vârf și cei de jos, datorită dominanței apexului (vezi mai sus), dar nu suficient de mare încât să facă lollipopping-ul la plantele de exterior cu adevărat necesar. Totuși, merită să cureți creșterea inferioară pentru alte motive, de exemplu pentru a preveni acumularea aerului stătut lângă sol.

Cum să faci lollipopping?

Cultivatorii care au trecut deja prin câteva cicluri știu de obicei cât de jos pe plantă obțin muguri de calitate bună. Acest lucru depinde de cât de puternice și penetrante sunt luminile tale. Elimină orice mugure despre care știi că ar fi de calitate scăzută. Dacă nu ai experiență, o regulă bună este să cureți totul din treimea inferioară a plantei. Unii cultivatori taie chiar 50% din partea de jos, dar în acest caz producția va fi mai scăzută. Totuși, ar putea fi util dacă folosești CFL-uri, T5-uri sau alte surse de lumină cu penetrare slabă. În celelalte cazuri, nu exagera.

Poți proceda și invers: în loc să te gândești cât să tai, poți decide câte noduri să păstrezi. De obicei, cultivatorii păstrează intacte 4-5 noduri din vârf. Cu lumini mai slabe, poți păstra chiar doar 3-4 noduri.

Tehnici de lollipopping: One-nodding

Lollipopping-ul înseamnă îndepărtarea frunzelor și ramurilor de jos și există mai multe tehnici diferite. Înainte de a citi metoda clasică de lollipopping, iată cum fac cultivatorii cu mai multă experiență, ca să vezi că poți obține rezultate bune indiferent de momentul sau modul în care alegi să-l faci.

Există o tehnică relativ nouă numită „One-nodding” care tot pe lollipopping se bazează, dar economisește mult mai mult timp și efort. Cu această tehnică, trebuie doar să faci lollipopping plantei de cannabis exact în ziua în care treci pe lungimea de zi 12/12; așa cum spune numele, trebuie eliminate toate frunzele până la primul nod, deci faci lollipopping până la ultimul nod pe fiecare ramură, chiar când treci pe 12/12. Nu spunem că această tehnică e mai bună decât altele, dar evidențiem că există mai multe variante de a obține rezultatul dorit, atât timp cât urmezi ideea principală: eliminarea creșterii inferioare.

Cum să tai creșterea nedorită

Poți să faci lollipopping cu mâna sau să folosești instrumente ca foarfeci sau foarfece de grădinărit. Ce este mai ușor pentru tine. Cel mai bine e să elimini un mugure când e încă mic, adică planta nu a investit prea multă energie în el. În acest caz, e simplu să-l îndepărtezi cu degetele. Dacă partea pe care vrei s-o elimini este deja îngroșată sau lemnoasă, folosește foarfeca. Foarfeca trebuie să fie curată și chiar sterilizată cu alcool dacă faci mai multe tăieturi.

Începe prin a tăia frunza de evantai cât mai aproape de tulpină/ramură. Apoi îndepărtează creșterea secundară – viitorul mugure – care pornește din nod.

Cel mai bine este să începi înainte de înflorire

Cei mai mulți cultivatori sunt de acord că lollipopping-ul este o tehnică destul de stresantă și poate încetini creșterea câteva zile. Poate afecta și randamentul, dacă nu o faci corect. Deci scopul tău este să alegi momentul potrivit pentru a produce cât mai puțin stres. În general, este recomandat să începi lollipopping-ul chiar la sfârșitul fazei vegetative. La varietățile fotoperiodice, fă-l cu 2-3 zile înainte de schimbarea la 12/12. Iar la autoflower, fă-l atunci când vezi primii pistili (fire femele) la noduri, dar înainte ca florile adevărate să se formeze în vârf. E posibil să găsești ulterior câteva resturi în treimea de jos a plantei care ți-au scăpat. Nu e nicio problemă să le tunzi atunci.

Desigur, în practică, mulți aleg să facă lollipopping-ul când plantele sunt deja înflorite și se vede clar care muguri trebuie păstrați și care nu. Mulți cultivatori fac lollipopping în prima săptămână de înflorire, la 2 săptămâni sau chiar mai târziu. Pentru mulți, e o practică uzuală.

Dacă citești forumuri de cannabis, vei găsi zeci de opinii. Unii spun că primele două săptămâni de înflorire sunt cele mai vulnerabile. Deci orice lollipopping se face după aceea: săptămânile 3, 4. Sau chiar după ce plantele și-au terminat stretching-ul: în săptămânile 5 sau 6. Alții spun că, cu cât termini mai devreme cu stresul lollipopping-ului, cu atât mai bine.

Nu ghici! Fă lollipopping-ul înainte să înceapă faza de înmugurire. Lasă plantele să se concentreze pe înflorire, nu pe recuperarea după diverse stresuri. Lollipopping-ul în perioada vegetativă necesită previziune și experiență, dar merită.

Totul deodată sau treptat?

Ceea ce generează mai puțin stres. La automatele autoflower, e mai sigur să tunzi câte puțin la început și să vezi cum reacționează plantele. Dacă nu stagnează, poți tunde restul dintr-o dată. Sau poți alege să tunzi o frunză și un mugure la un moment dat, doar să te asiguri că zonele de înflorire primesc suficientă lumină. Reține că, în acest caz, lollipopping-ul tău va continua în faza de înflorire. Acest lucru poate genera de fapt mai mult stres. Orice ai alege, reține că tehnicile de stres ridicat trebuie aplicate doar pe plante viguroase, sănătoase. Iar dacă plantele sunt deja în șoc și nu cresc, lasă-le să-și revină întâi!

4. De ce contează genetica pentru lollipopping?

Genetica plantei tale va juca mereu un rol major în modul în care reacționează la stres și la factorii de mediu, inclusiv la lollipopping și toate formele de pruning. După cum ai observat până acum în acest articol, lollipopping-ul poate fi destul de stresant pentru plante, mai ales pentru autoflower. Ultimul lucru pe care îl vrei este să stresezi un autoflower, pentru că riști să înceapă să înflorească mai devreme decât te aștepți și astfel să scadă randamentul. Chiar dacă primește lumină destulă, genetica instabilă poate fi motivul pentru care plantele reacționează negativ la anumite tehnici de training, motiv pentru care este esențial să plătești câțiva lei în plus pentru un breeder de renume care își face treaba de ani buni, așa cum sunt și geneticele noastre. Au existat nenumărate cazuri în care auto de la diferiți breederi nu au suportat nici cel mai mic pruning sau training stresant și au dat abia 7 grame de floare, ceea ce e practic o risipă de spațiu și curent.

Dar acest lucru nu se aplică doar la autoflower. Există multe soiuri fotoperiodice cu genetică foarte pretențioasă. Sunt cazuri când lollipopping-ul la astfel de plante după primele 2 săptămâni de înflorire a dus la hermafroditism din cauza stresului ridicat, ruinând complet recolta. Acesta este doar un exemplu de ce este important să te informezi despre genetică și breeder înainte de a cumpăra și cultiva. Când aplici această tehnică, e bine să ai mai multe plante pentru a face un experiment. Din moment ce plantele nu sunt identice, cea mai bună cale de a vedea dacă lollipopping-ul sau pruning-ul funcționează la tine în grădină este să faci lollipopping masiv la una și să o lași pe cealaltă netăiată. Crește-le individual și urmărește ritmul de dezvoltare și dacă plantele lollipopping-uite chiar suferă un retard.

5. Concluzie

Deși metoda lollipopping-ului la autoflower și la plantele fotoperiodice de cannabis nu este controversată, există încă multe variabile și necunoscute. Nu alege un soi doar după nume, uită-te la genetică și vezi ce ți se potrivește! Dacă ai experiență cu pruning sau lollipopping și vrei să dai sfaturi despre cum să ajuți florile să primească lumină destulă, lasă un comentariu mai jos!

Referințe externe

1. Răspunsul fotosintetic al plantei Cannabis sativa L. la variații de flux de fotoni, temperatură și concentrații de CO2, Physiology and molecular biology of plants: an international journal of functional plant biology. Oct 2008.
2. O actualizare a fotobiologiei plantelor și implicații pentru producția de cannabis, Frontiers in Plant Science. Martie 2019.